Immunosuppression of the mind is highly related to loss of soul and numbness of the self. Trying to understand how the mind works might be a interesting, even motivating, but don't let it become the purpose. Sometimes a little grain of mistery is necessary for the passion not to fade.
Probably the best way to end something is to find something new and change direction.
The Prodigy scot imediat Invaders Must Die. Ca de obicei, a apărut mai devreme printre noi, aşa că am pus frumos mouse-ul pe el si l-am drag-at in winamp.
Prima ascultare: prima impresie. "Hmmm, something's fishy! :straightface: ".
A doua ascultare: a doua impresie. "Fucking shit! It fucking stinks!". Deja încep să mă enervez. Ascultasem single-ul Invaders Must Die acum ceva timp şi am avut mari dubii. "Dacă tot albumul va suna în acelaşi stil, o să fie bai."
A treia ascultare: prima impresie. Ceva nu e în regulă..Parcă s-au remixat pe ei înşişi începand cu primele albume. Suntem în 2009, se apropie al douăzecilea an de când sunt în biznis şi deja soarele electro a răsărit cam de multicel. Aceleaşi efecte, aceleaşi loop-uri, acelaşi fucking prodigy! The Prodigy au Muzica pentru Naţiunea Părăsită. Au Otrava. Au Grasul Pamantului. Au AONO [cult]. Invadatorii, din păcate, au cam murit..odată cu corăbiile Prodigy.
Pentru că aşteptam ceva inedit şi mai lucrat umpic de la ei, sunt oarecum cvasi-dezamăgită de piesele astea nouţe. Pe de altă parte, e aproape imposibil, ca artist, să fii consecvent şi să ai şi priză. Ei pot.
Un 10+ pentru faptul că în nostalgia începuturilor anilor '90 mai pot asculta un album bine făcut..dar în zilele actuale. Un 7- pentru album per total.
Live însă sunt convinsă ca sună BOOMBASTIC..Abia aştept!
It is well-known that under pressure [aka stress, aka psychic tension], level of sugar in the blood stream diminishes at such an extent that may cause hypoglycemia with repercussions not only upon mental functions, liver activity etc, but also upon social behaviour.
Best way to treat it: ingestion of sweet-products. The more refined, the better.
So I give you..CHOCOLATE! [known as aphrodisiac since immemorial times]
Din seria "voci frumoase pe piese disco" vă prezint..pam pam!
Hercules & Love Affair - Blind cu vocea lui Antony Hegarty
Un amestec de tristeţe pe ritm de pedalare virtuală. Mâine ma duc sa îmi iau bicicleta!
Da Hype o ştiţi sigur. De la Junior Jack. Vocea este a lui Robert Smith. Clipul este destul de sugestiv pentru locaţia unde merge cel mai bine piesa. Eu vad nori când o ascult. Pufuleţi aşa trecând cu viteză supersonică, racing, converting, manufacturing blowing bubbles.
Nebunul ăsta de Robert Smith şi-a împrumutat vocea unor combinaţii destul de..dansabile. O să revin cu altă colaborare.
[Nu e o idee originală, dar îmi place. via mihai dinu]
Vacanţa a început intempestiv..cu un concert în seara după un drum de 18 ore. Mindblowing.
Nu mai puţin agitată a fost prima dimineaţă din proaspăt ras-frezatul 2009. Multă muzică electronică prin representatul de nădejde DNB. Se anunţă astfel un an plin de evenimente. Let's hope for the best.
Aşa că îi dau drumul cu lista de piese ce mi-o urez. Hai lma!
Pe The Music îi ştiu de ceva vreme, pe cand rulau timid pe MTV2. Multă muzică bună acolo. De la ei aleg Take the long road and walk it pentru că 1. e prima dragoste, 2. este cu maximă dedicaţie. Avanti, mes copins!!!
Urmează Liz Fraser. Adevărul este că nu poate lipsi. Din principiu. Veche blăniţă împăturitoare: Cocteau Twins.. Pentru ceva încă inexistent:
Anul acesta se anunţă nişte concerte-monstru, aşa că îmi permit să fac agresiunea de a adiţiona acestui post nişte mici dinozauri. Mai ales că sunt sunetele pe care cobor eu dealul către şcoală. Deci Rammstein. Şi este Moskau pentru că am început să învăţ rusa şi nu vreau să ajung în decembrie 2009 fără a fi văzut Oraşul care nu doarme niciodată.
În binecunoscutul stil electro.funky.neurotic, un amestec de sunete uşor optimiste, dansabile şi pline de perspectivă : Distroia de la Mouse on Mars.
Multe compilaţii fierb de trupe care asigură trip-ri 111% din maldărul cărora am ales Weekend Players cu Jericho. Future folds unlimited compilations.
Ofra Haza îmi place chiar dacă este o Kylie a evreilor. Are ceva care face să vibreze coarda mea sensibiloasă. În combinaţie cu Sisters of Mercy a ieşit Temple of Love. Multă iubăciune vreau să văd în jurul meu, fie că este cu latex sau dantelă. Aici este varianta scurtă:
Un prieten mi-a zis odată de Archive. De atunci piesa asta este imnul meu. Fiecare luni dimineaţa răsună Sleep. Ceea ce va fi inedit în 2009: lipsa de somn va fi datorată exclusiv pasiunii. No more wasted time.
Mai am 4 piese. În ordinea numerelor de pe tricou vă prezint:
Travka. Datorită lor sunt un alt om. Pentru că încă o dată [dacă nu ar fi fost de ajuns până acum] mi-am dat seama că amânarea nu face decât să umple golul cu făină cenuşie. Oamenii simţitori sunt puţini şi răspândiţi. Gotta stick together. Aici, Acum. Nu Mâine, Nu Poate. Concertele nu se vor rata. Sunt un erou
Da. Am mai scris de Ei într-un post. Vin din nou în 2009. Am crescut cu ei în burtica lu' mămica. Este piesa la care vibrează stadioanele mapamondului. Este Never Let Me Down Again. Să luăm aminte, voinicii moşului.
Nu mi-e jenă să mai adaug nişte clasici. Mai ales că mie îmi induc vibe-uri destul de horny, iar această piesă, în mod special, este în top faiv. Oare pentru că este dureros de sinceră?!?!?!?!?! Nine Inch Nails - Every Day Is Exactly The Same
Last but not least: one masterpiece:
Vivaldi îl promit data viitoare.
P.S. Ştiu că Barcelona mă aşteaptă. Vin, dragă, mai ai umpic de răbdare. Nu te isteriza! Anul acesta, sigur.
Iată că a trecut şi această ediţie a Congresului Medicalis. A 9-a. Cu bune şi cu rele, pe interne sau pe externe, pare că a ieşit mai bine decât anul trecut [spun cei din sfatul bătrânilor, care au mai multe ediţii în spatele lor încovoiat de anii studenţiei]. Cu multe workshop-uri şi 2 conferinţe, perioada 8-10 mai a fost una foarte aglomerată atât pentru participanţi, cât şi pentru organizatori. Vorbim aici de nopţi nedormite [din cauza party-urilor, respectiv grijilor ca totul să meargă cum trebuie] şi de zile cu program plin. Iată şi câteva poze facute de Tamas...
Salut iniţiativa de a opri voluntar consumul de curent pentru o oră în speranţa că autorităţile vor găsi de cuviinţă să salveze resursele planetei [cele care au mai rămas]. Poate copiii noştri ne vor mulţumi.
Iată şi clipuleţul campaniei. Totul a pornit în Australia *thumbs up*.
2007
2008
Mai multe detalii găsiţi pe site: Btw: Romania este pe locul 10 în topul celor mai mulţi participanţi.
DAU LEAPŞA TUTUROR CARE CITESC ACEST MESAJ ŞI AU BLOG/SITE. VĂ PUP, DULCEILOR. :D
Hâââârşşşt! Cuţitul pătrunse cu precizie…Coaja roşiei nu opuse o rezistenţă prea mare… Fără multe ezitări, lama bine ascuţită tăie adânc în pulpa umedă şi cărnoasă a fructului…Câteva picături de suc pline de substanţe benefice se prelinseră pe bucata de metal necruţătoare cu biata roşie ce a fost crescută doar ca să ajungă în această stare jalnică…Ce SADISM!…Aceşti stropi, bine antrenaţi de muma-natură dinainte de a se forma pentru a urma forţa gravitaţională, se deplasară foarte încet de-a lungul tăişului, erodând călăul SLOOOOOWLY…Astfel, îşi aduseră şi ei contribuţia la tocirea ghilotinului…Ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, fără remuşcări şi cu timpi morţi cât mai mici, nemilosul cuţit lovi din nou…Aceeaşi poveste, alt unghi de înclinaţie al tăieturii…Până la urmă, toate roşiile avură parte de o soartă similară… Condamnaţii îşi aşteaptă sub regatul fiorilor sfârşitul inevitabil…Însă boier-stomacul trebuie satisfăcut…Chiar dacă preţul este răsuflarea unor supuşi nevinovaţi…De aceea lamele funcţionar-tăietorilor tocmai ce au fost ascuţite în urma unei greve a tocitului…Pentru a servi necondiţionat Mai-marelui Burdihan…Toţi castraveţii sunt aliniaţi pe masă, gata să fie feliaţi…Cuţitul taie cu uşurinţă pielea denivelată a sărmanei legume astringente…Toate resturile pământeşti au aceeaşi grosime pentru o cât mai bună prezentare estetică…Se aude un scÂÂÂÂÂÂÂÂÂrŢÂÂÂÂÂit de-abia perceptibil…Încet, seva mânjeşte cuţitul, lăsându-şi pe crudul executor urma trecerii prin această lume evanescentă …Până la urmă, toţi castraveţii au parte de o soartă similară… Ah!…Ce momente de aşteptare înfrigurate pentru micii ardei graşi…Să ştii că eşti în centrul atenţiei şi având nevoie de cea mai multă concentrare-grea treabă…Înainte de a începe cu ei, lama neiertătoare s-a oprit puţin, parcă vrând să se reÎNCARCE cu răbdare…Apoi s-a năpustit asupra lor ca o boare suprasaturată de microparticule otrăvitoare într-un roi de lăcuste…În scurt timp, dinţii însetaţi de zeamă ai cuţitului zăceau împreună cu acesta fără vlagă pe masă, martor tăcut, orb şi surd al măcelului comis fără scrupule…Ei şi-au terminat treaba aici…E vremea să se odihnească în sertarul destinat cu mari onoruri lor…Ardeii, tocaţi, îşi iau locul lângă celelalte ingrediente în groapa comună numită sugestiv şi generic, însă metaforic CASTRON…Sau şi pe înţelesul altora - gamelă… Până la urmă, toţi ardeii graşi au avut parte de o soartă similară… Totul se amestecă bine şi se serveşte la rece…Se poate asezona cu orice…Poftă bună!…
Nimic nu pare să disturbe liniştea acestei minunate după-amiezi, perfectă pentru a face o bine-meritată salată…
P.S. Aveţi grijă ce băgaţi azi în gură, căci se poate să se întoarcă spiritul şi să vă bântuie la noapte…
Vreau un ghiveci cu lăcrămioare, vreau o rama de ochelari dreptunghiulară, vreau un ruj roşu, vreau o bursă în Franţa, vreau o cravată asortată, vreau un inel cu je-m'en-fiche şi toate astea să se potrivească băii mele.
Whenever an opinion is needed..it takes two to offer the full spectrum. Whenever one raises his hand to say something..it takes two fingers to do that. Whatever beauty one wishes to see..it takes two eyes to view it from both sides. Whenever battery energy is needed..it takes two to work. Wherever might you be..it takes two lungs to breathe the air that surrounds you. Whatever one has sinned..it takes two saints to wash him off. Whenever appreciation is gained..it takes two palms to applaude.
Monday, December 03, 2007
Astă seară mi s-a demonstrat încă o dată cât de vast este domeniul musssical..cum din sunetele octavelor se naşte o suită ce îşi târăşte trena indivizibilă pe un portativ imaginar-tremolescent. Partea asc_en_dent-fumegătoare spiralizează imaginarul prezent în timp ce precipitatul gri conglomerat înfăţişează multi-faţetatele aspecte ale bazei armonicii. Pre_supun că nu sunt mulţi cei care se gândesc la aşa ceva când ascultă diverse piese muzical-instrumentale. Însă vă propun un exerciţiu de imaginaţie pe The Librarian de la Nine Horses. Nenea David Sylvian stă bine cu imaginaţia. Voi?
I'll give you a little clue:
Keep you head down Keep you head down While they're firing low You're too young child To know the difference
Oh my pretty Oh my sweet girl It's a marvelous place They put weights down In your coat tails to burn you out
Lest you fly Lest you take off And show whomever what's what. It's one outrageous lie after another
Turn their lights out Change the channel Before we lose the heart To fight against belief in what they're saying
There's a hotel With a dark room At the end of a corridor I will meet you To the strains of Allah
We will lie back On a pillow of the whitest snow And the silence we were promised Will engulf us
Lay your head down Keep your head down While they're firing low You're too young child You're too young child
We will wake up From the dreams that bury us We will tunnel our way out By moonlight
From the dark room To the white streets and the snow banks We'll invest in one another's future
Oh my pretty Oh my sweet girl It's a marvelous place She designed it With escape routes For you and me
So to the library With your new card Grab your favorite books Look for blueprints To the strains of Allah Here we go….
Benevolence is in back Of everyplace you look It's not a monstrous face she is hiding
If I see her I will tell you You'll come quickly If you see her Don't hesitate just go
But til then
Keep your head down Keep your head down While they're firing low You're too young child You're too young child
..in the shadow of the smoke is the face she dreams at night and wonders about. It provokes the sensation of deja-vu she has when she drinks her morning coffee. It's the cause of which she crosses the street with eyes wide shut and cars go round her blowing their horns out. It appears again in the smoke of the cigarette she has when she's out with some friends later in the evening.
..after days of torment and lamentation, the answer springs out of Nowhere. The Face is hers.
un colt de petala perfecta taie marginea densa a alteia. un rosu imperfect incearca sa perfectioneze alt colt de alb cand un lila nu poate merge mai departe de un galben inversat. mai am doar un varf de lichid si am plecat spre coridorul pavat cu meduze.
