It is well-known that under pressure [aka stress, aka psychic tension], level of sugar in the blood stream diminishes at such an extent that may cause hypoglycemia with repercussions not only upon mental functions, liver activity etc, but also upon social behaviour.
Best way to treat it: ingestion of sweet-products. The more refined, the better.
So I give you..CHOCOLATE! [known as aphrodisiac since immemorial times]
Din seria "voci frumoase pe piese disco" vă prezint..pam pam!
Hercules & Love Affair - Blind cu vocea lui Antony Hegarty
Un amestec de tristeţe pe ritm de pedalare virtuală. Mâine ma duc sa îmi iau bicicleta!
Da Hype o ştiţi sigur. De la Junior Jack. Vocea este a lui Robert Smith. Clipul este destul de sugestiv pentru locaţia unde merge cel mai bine piesa. Eu vad nori când o ascult. Pufuleţi aşa trecând cu viteză supersonică, racing, converting, manufacturing blowing bubbles.
Nebunul ăsta de Robert Smith şi-a împrumutat vocea unor combinaţii destul de..dansabile. O să revin cu altă colaborare.
[Nu e o idee originală, dar îmi place. via mihai dinu]
Vacanţa a început intempestiv..cu un concert în seara după un drum de 18 ore. Mindblowing.
Nu mai puţin agitată a fost prima dimineaţă din proaspăt ras-frezatul 2009. Multă muzică electronică prin representatul de nădejde DNB. Se anunţă astfel un an plin de evenimente. Let's hope for the best.
Aşa că îi dau drumul cu lista de piese ce mi-o urez. Hai lma!
Pe The Music îi ştiu de ceva vreme, pe cand rulau timid pe MTV2. Multă muzică bună acolo. De la ei aleg Take the long road and walk it pentru că 1. e prima dragoste, 2. este cu maximă dedicaţie. Avanti, mes copins!!!
Urmează Liz Fraser. Adevărul este că nu poate lipsi. Din principiu. Veche blăniţă împăturitoare: Cocteau Twins.. Pentru ceva încă inexistent:
Anul acesta se anunţă nişte concerte-monstru, aşa că îmi permit să fac agresiunea de a adiţiona acestui post nişte mici dinozauri. Mai ales că sunt sunetele pe care cobor eu dealul către şcoală. Deci Rammstein. Şi este Moskau pentru că am început să învăţ rusa şi nu vreau să ajung în decembrie 2009 fără a fi văzut Oraşul care nu doarme niciodată.
În binecunoscutul stil electro.funky.neurotic, un amestec de sunete uşor optimiste, dansabile şi pline de perspectivă : Distroia de la Mouse on Mars.
Multe compilaţii fierb de trupe care asigură trip-ri 111% din maldărul cărora am ales Weekend Players cu Jericho. Future folds unlimited compilations.
Ofra Haza îmi place chiar dacă este o Kylie a evreilor. Are ceva care face să vibreze coarda mea sensibiloasă. În combinaţie cu Sisters of Mercy a ieşit Temple of Love. Multă iubăciune vreau să văd în jurul meu, fie că este cu latex sau dantelă. Aici este varianta scurtă:
Un prieten mi-a zis odată de Archive. De atunci piesa asta este imnul meu. Fiecare luni dimineaţa răsună Sleep. Ceea ce va fi inedit în 2009: lipsa de somn va fi datorată exclusiv pasiunii. No more wasted time.
Mai am 4 piese. În ordinea numerelor de pe tricou vă prezint:
Travka. Datorită lor sunt un alt om. Pentru că încă o dată [dacă nu ar fi fost de ajuns până acum] mi-am dat seama că amânarea nu face decât să umple golul cu făină cenuşie. Oamenii simţitori sunt puţini şi răspândiţi. Gotta stick together. Aici, Acum. Nu Mâine, Nu Poate. Concertele nu se vor rata. Sunt un erou
Da. Am mai scris de Ei într-un post. Vin din nou în 2009. Am crescut cu ei în burtica lu' mămica. Este piesa la care vibrează stadioanele mapamondului. Este Never Let Me Down Again. Să luăm aminte, voinicii moşului.
Nu mi-e jenă să mai adaug nişte clasici. Mai ales că mie îmi induc vibe-uri destul de horny, iar această piesă, în mod special, este în top faiv. Oare pentru că este dureros de sinceră?!?!?!?!?! Nine Inch Nails - Every Day Is Exactly The Same
Last but not least: one masterpiece:
Vivaldi îl promit data viitoare.
P.S. Ştiu că Barcelona mă aşteaptă. Vin, dragă, mai ai umpic de răbdare. Nu te isteriza! Anul acesta, sigur.
