O salată specială…

Hâââârşşşt! Cuţitul pătrunse cu precizie…Coaja roşiei nu opuse o rezistenţă prea mare… Fără multe ezitări, lama bine ascuţită tăie adânc în pulpa umedă şi cărnoasă a fructului…Câteva picături de suc pline de substanţe benefice se prelinseră pe bucata de metal necruţătoare cu biata roşie ce a fost crescută doar ca să ajungă în această stare jalnică…Ce SADISM!…Aceşti stropi, bine antrenaţi de muma-natură dinainte de a se forma pentru a urma forţa gravitaţională, se deplasară foarte încet de-a lungul tăişului, erodând călăul SLOOOOOWLY…Astfel, îşi aduseră şi ei contribuţia la tocirea ghilotinului…Ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, fără remuşcări şi cu timpi morţi cât mai mici, nemilosul cuţit lovi din nou…Aceeaşi poveste, alt unghi de înclinaţie al tăieturii…Până la urmă, toate roşiile avură parte de o soartă similară…
Condamnaţii îşi aşteaptă sub regatul fiorilor sfârşitul inevitabil…Însă boier-stomacul trebuie satisfăcut…Chiar dacă preţul este răsuflarea unor supuşi nevinovaţi…De aceea lamele funcţionar-tăietorilor tocmai ce au fost ascuţite în urma unei greve a tocitului…Pentru a servi necondiţionat Mai-marelui Burdihan…Toţi castraveţii sunt aliniaţi pe masă, gata să fie feliaţi…Cuţitul taie cu uşurinţă pielea denivelată a sărmanei legume astringente…Toate resturile pământeşti au aceeaşi grosime pentru o cât mai bună prezentare estetică…Se aude un scÂÂÂÂÂÂÂÂÂrŢÂÂÂÂÂit de-abia perceptibil…Încet, seva mânjeşte cuţitul, lăsându-şi pe crudul executor urma trecerii prin această lume evanescentă …Până la urmă, toţi castraveţii au parte de o soartă similară…
Ah!…Ce momente de aşteptare înfrigurate pentru micii ardei graşi…Să ştii că eşti în centrul atenţiei şi având nevoie de cea mai multă concentrare-grea treabă…Înainte de a începe cu ei, lama neiertătoare s-a oprit puţin, parcă vrând să se reÎNCARCE cu răbdare…Apoi s-a năpustit asupra lor ca o boare suprasaturată de microparticule otrăvitoare într-un roi de lăcuste…În scurt timp, dinţii însetaţi de zeamă ai cuţitului zăceau împreună cu acesta fără vlagă pe masă, martor tăcut, orb şi surd al măcelului comis fără scrupule…Ei şi-au terminat treaba aici…E vremea să se odihnească în sertarul destinat cu mari onoruri lor…Ardeii, tocaţi, îşi iau locul lângă celelalte ingrediente în groapa comună numită sugestiv şi generic, însă metaforic CASTRON…Sau şi pe înţelesul altora - gamelă… Până la urmă, toţi ardeii graşi au avut parte de o soartă similară…
Totul se amestecă bine şi se serveşte la rece…Se poate asezona cu orice…Poftă bună!…


Nimic nu pare să disturbe liniştea acestei minunate după-amiezi, perfectă pentru a face o bine-meritată salată…



P.S. Aveţi grijă ce băgaţi azi în gură, căci se poate să se întoarcă spiritul şi să vă bântuie la noapte…


[ image thanks to framebox ]